O zi in Efteling, Olanda

Efteling a fost cel mai impresionant parc pe care l-am vazut. Eu m-am distrat de minune in Efteling si imi doresc sa am ocazia sa mai merg acolo si sa ma distrez la maxim.  Efteling este taramul de poveste, unde te simti personaj decupat din basme. Cu barcuta am vizitat fata morgana, o cladire construita sub forma unui castel care adaposteste lumea celor 1001 de nopti unde te astepti sa o intalnesti pe Seherezada,  Sindbad, covorul zburator precum si  Alladin si lampa lui fermecata sip e duhul magic.
Carusele sunt peste tot:  pitonul cel nebun care iti intoarce stomacul pe dos,  barcutele zburatoare care te rasucesc cu capul in jos si cu viteza te trec prin furtunile ploiase, si valurile cumplite de pe marile involburate, Calutii rotativi ai cenusaresei sau delfini cu chef de joaca pe spinarea caruia te afli cand sus cand jos. Am pescuit pungute cu cadouri si am tras cu tunul, am aruncat greutati si am incercat sa dobor cutii cu mingiute de burete. M-am cocotat si la 50m inaltime sa vad toata panorama parcului, m-am plimbat in lumea de basm inde am gustat din coliba de turta dulce, l-am trezit pe somnorila, am cantat cu zanele din nuferii magici, am trecut prin tunelul groazei, am capatat 3 monede de aur de la magarusul fermecat, am deschis cutia de comori a dragonului,  si am vazut papuceii fermecati ce singurei dansau, m-am intalnit cu piticii lui alba ca zapada si am admirat frumusetea pritesei adormite.  Cel mai mult mi-au placut cosurile de gunoi vorbitoare, care iti cereau hartie pentru a se hrani. Ce pacat ca in Romania se construiesc malluri, in loc sa se preocupe si de parcuri de agreement pentru copii si parintii lor. E pacat ca noi trebuie sa calatorim  in tari straine pentru a vedea asa ceva.

Bine v-am gasit…

La naiba, mi-am facut si blog. Sa vedem acum ce o sa iasa . Cum in fiecare zi e bine sa faci lucruri diferite, iata, astazi 11 iulie, 2009, la cei 11 ani ai mei, am dat nastere unui mic blogulet. Sa-i uram multi ani fericiti si multa sanatate!!!  Un singur lucru sunt sigur: trebuie sa ma apuc sa sterg tastatura dupa ce termin postul, deoarece mancatul cartofilor prajiti cu degetele, se pare, ma inspira. Si ca sa nu ne plictisim reciproc, terminam introducerea, cu speranta ca va mai exista si un continut pe viitor. Adios, pe curand.